Story


Îmi place să mă micesc
cu voluptatea pe care o simte un inconstient
ce se leapădă de zarva lumii.
Îmi pipăi rădăcinile
cu luare aminte,
pun mâna în urmele unor lucruri care
azi nu mai dor,
ci doar miros îmbietor,
a rășină și tămâie.
Și precum orbul înviat
mă-ncumet sa strig cu clarviziune :
‘Da !cel mai mult în viață
îmi va place să fiu mezina conurbației !’
Ca să discut totdeauna cu oameni copți,
condescendenți,
vis-á-vis de aparența mea
verde.
Și adulții ma vor legăna
în umbra fantasmagoricelor lor
preocupări,
neintuind
drumu-mi șerpuit
printre șiretlicuri întârziate,
spre inimile lor.