Ziua cand am uitat sa te visez
nu anunta nimic din ce-o sa fie;
o alta zi cu puf de papadie
si cu stindard aprins pe meterez.

In ziua-aceea fara pol opus
plecasem cu zapada la plimbare,
doar-doar voi intalni un strop de soare
sa-mi lumineze el unde te-ai dus...

Calatoream pe langa saptamana.
In urma noastra se-nsirau discret
cuvinte alungate de poet
si copaci tristi, tinandu-se de mana.

Deodata, dintre ochi, mi-ai rasarit.
Erai atat de gol, de ...fara tine!
Unde-ai ascuns privirile blajine?
Dar crezul ce tindea la infinit?

Sa caut mai departe nu cutez...
Eu te-am tradat, eu te-am facut ruine,
te-am jefuit de aura si bine...
Ma iarta! Am uitat sa te visez.