Oare nu e gand albastru
patima cerului nascand ?
Nu e oare paradis
lacrima viorii cersind vers
pentru inima cu dor de magie ?
Oare nu-i timp sa ne fie
din reverii pictat aleanul ?
Parca aud culoarea tasnind
din petale , putina fericire vibrand
din tremurul vremii plecand
si locul cum inghite fior
atunci cand tu si cu mine in zbor
renastem langa inima
acolo unde zambesc alb pruncii ,
unde freamata norii libertate
aplecati ploaie peste mari .
Pas cu pas vine spre noi
farmecul nemuritor din capat ,
vine deschizand portile grele
cu care ne-am ferecat visele .
Chiar si timpul zambeste peste noi ... magie !