Praful roșu al preriei
stârnită de copită de bizon,
sau,
piroaga ferecată de ghețuri
ce-adulmecă teama peștilor,
sau,
ceaiul imaginar de galben
sorbit din ceașcă de liniște,
sau,
orgoliul felin al nopții
cu ierburi mlădioase și calde,
sau,
Uriașul cu picioare de lut
și limbă moale de alint,
sau
palide civilizații alese,
cu ridurile istoriei pe chip,
sau,
primăvara ce încalecă prea lin
pe spinările cailor reci și albi…
Toate acestea ,deși înfiorată
de briza sărată din pânza
dulcelui balansoar de ape,
ți le cânt , oriunde am fi,
în lungul drum către soare
al ochilor tăi ce îmbăiază stelele,
în brațele mele – pernă de vise –
Toate acestea ți le dăruiesc,
Copilul meu…