din singura directie, soseau alimentand
scara de incendiu spre sanii tai
buricele degetelor mele.
aspre, candide, sorbind cu ochii inexistenti
parfumul de cicoare umbrita.
nu murmura clipele petrecute impreuna
lasa-le sa dospeasca, sa creasca
sa mute muntii din loc
si apoi sa intre in spatiul mic,
din spatele parului tau negru,
rezervat fericirii.


pluteste spre viata acum
si lasa caii sa pasca
din sfarcurile tale
dogorind
a iarba.

nu vorbi
traieste placerea tacerii
si scuipa in san:
ptiu, ptiu...sa n-o deochi!