Elenei

își sfâșie soarele ființa
în bandaj de căldură
peste trupul degerat
al pământului
și ca de Sfânt' Andrei
firișoare alb-verzui
răsar din bobul mort
prin vată

din depărtări
de vânt ținându-se cu aripile
păsările destramă norii
printre resturi încep să atârne
raze ca țurțuri de lumină
pe care se preling
lacrimi

în verde crud
se-mbracă natura
frunzele cântă
sub blândă adiere
copiilor-flori
ca să crească

la viață toate se îndeamnă
și o zi-i ca un an
copii-flori
în adolescenți-roade
se maturizează

și-a croit pământul
haină de frunze
podoabe din petale
ca plin să rodească

prin câmpuri de flori
prin păduri umbroase
păsări și triluri

e anotimpul de-acum când
natura în slavă se-mbracă

numai omul singur se dezbracă