Sint o parte din tot ce-nseamna Babel.
Fara materie,fara sudoare, doar intentie.
Caut izvorul ca un Amazon ce se reintoarce.
Ma reconstruiesc spre inceput,
ma prind in afara sufletului.
Autoflagelare in care durerea
naste forme,naste sunete,naste.
Iubirea o fac scut.
Complotul loveste din interior.
Aripa moara de vint,
fara aer sau macinare de pietre,de timpla.
Singuratatea de doi,ma tine-n verticala
ca un ceai facut iubitei racite.
Stau la rascruce,om-indicator.
Cel mai trist nu sint
Cind lacrima-i dulce sau amara,
cind totu-i plat ca Ptolemeu,
sint trist
cind ma simt o copie.