Noapte goala...a mortii mele...

In coltul bolnav al milei tocite,
Lacrimi de ceara curg inainte
Sufletul ardzandu-mi in racoarea lor.
Blestemata vrajitoare de decor!
Atarnata intre o lume si ape timpurii
Cotrobai unghere de ceruri gri.

Luna schiteaza pe lac copilul umbrei
Care inoata spre mine din trecut
Si condamnare i-am promis vointei
Amintirii de a-l fi cunoscut.
Vocea lui soptita ma cheama
Sa rup lanturile ce ma subjuga;
Ea povesteste un destin ce cu teama
Il recunosc ca pe propria mea ruga.

Uita-te acum la tine baba zbarcita
Secata de moarte si dor
Statuie de timp innegrita
...ca un pustiu si amar zavor.