În trupu-mi de sticlă subțire
Sunetele lumii cad, perechi

Sunt ultimul prunc
În iarna lui Doamne desculț
Căruia ii curge inima prin sânge

Și totuși, nu s-a schimbat nimic
De-o jumătate de-ntâmplare,
Doar gândurile mă adapă cu moarte
Și trup

Aprind încet timpul în ochiul stâng,
Pentru a nu știu câta oară,
Poate voi adormi
Cu fluturii sub braț,
Și Dumnezeu va coase cerul
În urma mea…

7 aprilie 2003.