Domnisoarei care nu poate plange,



Ma pustieste-un gand,
o raza de lumina
nascuta-n noaptea mortii.

Ma lumineaza-n vis ...
e dulce-amara
viata, sub soarele apus.

Blestem, in negura fiintei,
o clipa neagra, goala
a-ntruchiparii din neant.

Am rupt balanta vietii,
am reintrat in moarte
sorbind ambrozie din aer
si venin.

Traiesc ?



12.05.2001 21:00