Imi lipesc urechea cea mai mare,
ca si stetoscopul unui doctor bolnav-
de pieptul alb si pistruiat al iatacului.
Vecina, acea montare lumeasca a
piesei cu acelasi nume - bantuie !
Bantuie naiva si jinduitoare
Pe toate coridoarele escheriene.
Si lungi ... lungi.
Si tropote ... tropote.
Cuprinsa de febra jumatatilor de distante,
Tropaie ... tropote.
Si chiuie ... chiote.
Fara nici un ciocanit la arcade
o implor sa-mi intre prin ureche-
ca bucuria prin pantecele deschis al unui satir.
Sa-mi danseze ... tropote.
Sa-mi cante ... chiote !