SIMFONIA NATURII


Am întrebat soarele, povestește-mi despre iubire
Și mi-a răspuns : căldură, lumină, mângâiere.
Am întrebat florile, povestiți-mi despre iubire
Și mi-au răspuns : tandrețe, parfumuri, reverie.
Am întrebat stelele, povestiți-mi despre iubire
Și mi-au răspuns : imensitate, nemărginire, strălucire.


Am întrebat păsările, povestiți-mi despre iubire
Și mi-au răspuns : îndrăzneală, cântec și zbor.
Am întrebat pământul, povestește-mi despre iubire
Și mi-a răspuns : durere, lacrimă, dor.
Am întrebat copacii, povestiți-mi despre iubire
Și mi-au răspuns : statornicie, legământ, măreție.


Am întrebat soarele, povestește-mi despre destin
Și mi-a răspuns : ziua, noaptea, plăcere și chin.
Am întrebat florile, povestiți-mi despre destin
Și mi-au răspuns : creștere, înmulțire, divin.
Am întrebat aștrii, povestiți-mi despre destin
Și mi-au răspuns : mișcare, repaos, spațiu și timp.


Am întrebat păsările, povestiți-mi despre destin
Și mi-au răspuns : zbatere, înălțare, sublim.
Am întrebat pământul, povestește-mi despre destin
Și mi-a răspuns : trudă, jertfă, luptă, leșin.
Am întrebat arborii, povestiți-mi despre destin
Și mi-au răspuns : coborâre, urcușuri, furtună, senin.


Iar în cele din urmă le-am pus o ultimă întrebare
Cea mai importantă dintre toate câte sunt în zare,
O întrebare fără de răspuns se pare
Dar care nicidecum nu poate suferi vreo amânare
Există Dumnezeu sau totul e iluzie oare ?


Și mi-au răspuns în cor, în felul lor :
Soarele a zâmbit răspândind căldură și lumină
Iar natura a înviat trezită din magicul somn
Florile au înflorit, arborii au înverzit
Păsările au cântat, pământul rod bogat a dat
Stelele spre ceruri în zbor s-au grăbit.
Iar eu umilul spectator îndată m-am gândit
Ce minunat e totul, ce Dumnezeu pe veci a-nfăptuit.