I.Iubita mea, iubita mea,
sopteam fara-ncetare.
Usor bateam la usa ta
cu gandul plin de-nfrigurare.

Iubita mea, iubita mea,
oare-auzeai a mea cantare ?
Un foc in inima-mi ardea.
Nu-l vedeai, oare, clopotare ?

Iar eu urlam de disperare.
Din foisor nu m-auzea.
Nu mai aveam nici o scapare.
El fara grija sforaia.

Sa stinga-a mea inflacarare,
dormind, pe nimeni nu chema.
Si eu stateam in nemiscare,
Cand focul ei ma mistuia.

II.Dar ea alaturi hohotea,
razand stralucitoare,
si flacara o intetea,
dementa ca o vrajitoare.

Fara de mila imi tragea
uscata inima-n frigare.
Ce vrei sa faci cu inima,
femeie rea, nestiutoare ?

Iubita mea, iubita mea,
sopteam fara-ncetare.
Usor bateam la usa ta
cu gandul plin de-nfrigorare.

Iubita mea, iubita mea,
oare-auzeai a mea cantare ?
Un foc in inima-mi ardea.
Nu-l vedeai, oare, clopotare ?

III.De-atunci el arde tot asa.
Ba arde inca si mai tare,
mai lunga decat viata mea,
iubirea cea chinuitoare.

Si daca-un pic s-ar micsora
a focului dogoare,
ceva s-ar rupe, -as exploda,
durerea-ar fi nimicitoare.

Asa ca stau cu nepasare.
Deprinsu-m-am cu a tacea.
Stau linistit, spre adapare,
langa o rosie cismea.

Stiu bine ca de insetare,
oricat de multa apa-as bea,
nu voi gasi vreo alinare,
decat dorita gura-a ta.

Iubita mea, iubita mea,
soptesc si-acum fara-ncetare.
Usor eu bat la usa ta
cu gandul plin de-nfiorare.