Mâinile care te-au făcut
mai miros încă a scânteie
și a furtună,
le-au rămas gândurile tale în cute
și în grațioasa curbură.
Sunt fulgere de sticlă.
Iar tu,
o lebădă neagră,
nou născută,
ce spre ceruri ochii-și ridică,
mori suspendată în aer,
te consumi
într-o iubire de-o clipă.

Mâinile se frământă de prea-milă
și frică.

Pan
09.05.2003