Sunt fata aia cu ochii mari
Din tablourile renascentiste.
Sunt fata aia, cu privirea
Intoarsa spre stanga,
Cu bucle negre
Si forme rotunde, ca marul
Si goale.
Strang la piept un volum
De poezii,
De tine.

Elementul in plus,
A cincea roata...
E viata.

Cuvantul ma tradeaza,
Mana ma dezveleste.

Ma dor pleoapele.
Furtuna de nisip
Bate struna din fata.
O vad in ceata,
Caci acele imi cos ochii...
O ating...iar din buzele moi
Ies sunete de pisica alba.

Ma plimb cu degetele
Pe panza-oglinda
Rascolesc nisipul
Si moartea.
Acopar cu palmele,
cu degete rasfirate
Trupul din uleiuri de mango.