Soarele apune,
stelele se sting,
luna nu răsare
lacrimi se preling
din ochii triști
ai Demiurgului dezamăgit
de propria-i creație.

Trăind prin noi, El vede
cum omor adevărul,
cu minciuni spurcate
și aruncate,
la întâmplare
În ochii tăi, în urechile tale,
în capul tău, în viața ta,
în sufletul tău,
etern cufundat în negreala Universului.

Unde este Raiul mult dorit
sau Iadul; într-una preaslăvit...