Am tacut o vreme...
acum un mai pot...
Cuvintele stau aliniate
a nerabdare
sa se nasca idei...
Ma desfasor
in siruri lungi
de cuvinte
printre oameni posaci...
ii infasor in ele
corectandu-le zambetul
trist uniform
in grimase acceptabile
si zbor
cu visele lor
in ton
cu pasul norilor...
Nu-i asa
c-o sa-ti fie dor
de ma voi duce?...
Hai, nu plange.
mi-a trecut un gand,
asa...
iar un cuvant nascut
la netimp...
sau
prea timid
plecat tarziu ...
Lenes
adun privirele
spre tine...
nu vor sa prinda sensul...
tacerilor tale uscate…