În timp ce - eminamente albastră –
eu, neînflorita,
mă dezvoltam în serie Fourier în glastră
eu, neiubita,
mă trezeam la realitate,
când ultramarină când infraroșie

eu, neprețuita,
mă distingeam nepereche din anonimat
eu, neîmblânzita,
mă visam în brațe arhetipale de bărbat

așadar, în tot timpul acesta de interimat
al cavalerul mioritic virtual
mai puțin ca perfect și mai mult ca trecut,

Eva se iubea incestuos
cu o coastă cartilaginoasă
din care ea însăși fusese plămădită

Afrodita se năștea foarte ingenios
din placente marine,
neasemuită

Julieta, asculta manele extrem de tristă
executând sepuku pe coji de măr
mai verzi decât decente

toate acestea se întâmplau într-adevăr
pentru că Romeo nu mai există.


Din volumul "Geometrii singulare"
sept. 2003, editura Pro Transilvania,
București