Mi-am aruncat pe furiș privirile
spre inelul de chei ruginite
spânzurând de toarta destinului.
Hhmmm! Care din ele oare
va putea deschide ușa prăfuită
de la odaia unde visele mai au aripi?
Sunt trist...și tac neîncrezător,
am înțeles șoapta razei de soare:
- Ai dreptul la o singură încercare!
''Seamănă cu un salt în gol'',
mi-am zis, cu tălpile sărutând
încă muchie de stâncă...
Și de-abia atunci,am știut
că trebuie să mai existe o trecătoare...
Tu, tu, tu, te mai tutuiam eu
respirând încă-umbra pașilor tăi
alungindu-se ușor, ușor peste praguri.