as vrea sa-mi petrec
o duminica
in valea plangerii
intr-un cort de saman
amerindian
sa iau pe genunchi
toate rosturile pamantului
sa le mangai pe crestet
cersind lumina
sa daram cu genele
fantana pacatelor inchipuite
sa rascumpar inelele
stejarilor
cu un zambet de copil
si seara
sa ma intorc
acasa uitandu-ma inapoi
sa vad cum pana samanului
ingroapa lacrimile
in padurea de argint