Mă doare sufletul, căci azi am pierdut cerul,
Mâine probabil voi pierde și pământul,
În viitor probabil că voi pierde totul.
Dar întrebarea e dacă voi mai avea ce pierde,
Nu vreau nimic din ceea ce mi se cuvine,
Dar vreau să am ceea ce merit.
Acum nu vreau decât să plâng cadavrul dorinței de la început,
Un cadavru care are o lumină frumoasă,
O dorință, un cadavru totuși.
Ce mai e de spus, zarurile au fost aruncate,
Viața deși simți ca s-a oprit,
Ea merge înainte,
Dar oare mai merită?
Simt că vreau să mor,
Să ajung lângă frumosul cadavru al dorinței,
Simt că nu mai vreau nimic,
Simt cum dezamăgirea îmi inundă trupul,
Precum morfina.
Dar nimic nu mai are sens,
Deoarce eu m-am oprit demult,
Totul s-a oprit acuma pentru mine!
Va mai fi oare ceva?