M-am săturat , Eu, Vântul
Să tot colind cireșul ăsta tembel
Pentru-un biet fruct
Copt de anul trecut
Pe care poate l-a cules cineva
De habar n-am când,
Mă dau cu coastele de toate crengile
Mă zgârii de toate frunzele
Odată și odată o să-l golesc
Cu TOTUL
De ramuri, de trunchi, de rădăcini,
Numai pământul o să îl las.

Atunci, Eu , Vântul,
O să mă sădesc în locul Lui
Și o să fac fructe de nori
O să întunec soarele
Cu o cireașă sfrijită
Pe care
O va culege , poate, cineva
Vreun trecător grăbit și flămând.

Sau poate o să-mi treacă
Vremea Coptului...