Un arc peste timpul creației
Un altul peste timpul supraceației
Un morman de pietre
Ce-şi caută forma într-o scară
A tăcerilor umile.

O mulțime de ochi blânzi
Prăfuiți şi înnegriți de-atâta vreme bătrână
Totuşi, candelabre, din suflete arzând
Pentru umbre trecătoare.

Un fir de iarbă crescând
O adiere de murmure
Şi mereu un cer
Când albastru
Când alb ca o aripă de înger.

Un copac înflorind
În formă de cruce.