mersul e o mireasă a picioarelor încrâncenate
plânsul o îndeletnicire a copiilor ne-nțărcați
mintea cu timpul învață sa-și facă propriile calapoade
omuciderea ca sentiment înflorește doar între frați...

și câte alte buruieni cu frunzele crețe
nu ți-aș putea servi ca legume ascunse sub prețuri
de gânduri ce sună atât de istețe
doar fiindcă-mi inundă secunda cu grețuri

mă simt in mișcare fărâma de praf
pe care a descris-o chiar marele brown
învins mă cobor, te găsesc sub cearceaf
și dragostea-mi pare că-i numai un scaun