craniul din mana lui Hamlet
ma priveste cu orbitele mai goale
ca niciodata,
repetand ,absurd parca,
replica stapanului sau
cu schimbari de topica

pare bolnav,
e vechi-batran si galbejit
de cand il joaca diletantii care
nu-i stiu povestea si mai trista
decat cea inchipuita
si ar pleca si el la locul lui
doar daca l-ar lasa istoria s-o faca

degenerat si dornic de odihna
inchide cand-si-cand o pleoapa
grea si prea imaginara
si vrea sa-mi spuna ca el inceteaza
sa-si mai arate umbra inspaimantatoare lumii
si sta uitat pe pragul nemuririi