stări de fapt
așezate perfect pe felia de pâine
unsă într-o dimineață
de bunica;
așa îmi aduc aminte că a început
cântecul hăbăucului care
mai târziu a iubit viața
până-ntr-acolo că s-a urcat într-o
zi în cireșul din curte
cu gând să devină curcubeu...

astăzi privesc în jur:
nu mai e bunica,
a murit și cireșul,
s-a copt curcubeul și a devenit reclamă,
iar pe felia de pâine
alte stări de fapt
puse aiurea
de o mână necunoscută.