Am văzut sufletul oglinzii care s-a spart
Si el m-a văzut pe mine
Ne-am cufundat în visare
Și ne-am amintit de cum era să fii oglindă
Și de cum era să fii om
Am povestit visele și ne-am speriat
Nu mai știam cine este oglinda și cine este omul
Atunci am luat cioburile și le-am aruncat
Dar ele au venit înapoi
Transformate fiecare în altă oglindă
Abia atunci am înțeles:
Sufletul meu este nisipul
Este nisipul din care am făcut oglinda
Asta m-a făcut să devin o stâncă
ce visează sa fie om.