Era o dimineață mahmură,
numai bună să evadezi
pe sub nasul gardienilor…
să treci dincolo.
Ce renghi i-ai fi jucat vieții
dacă n-ai fi fost legat
de acest trup străin,
de împrumut,
de această proteză
însîngerată,
respinsă cu greață de
celelalte organe –
sufletul.