(așa a fost scris)


În Valea Regilor
Plânge deșertul cu iluzii.
Dorm faraoni nestingheriți
Somnul de o viata.
Totul e aur. Caravanele aleargă .

Adie vraja , când,
Învăluite în santal si mosc,
Sclipesc cadâne șerpuind ușor,
Și beduinii deapănă povești
În umbra piramidelor
De mii de ani .
Te cheama djinii
Și te-afunzi fără să știi
În galbene nisipuri,
Când ea, Morgana,
Îți dăruiește-ntr-un șirag,
Nilul chemărilor nespuse.

Sub focul nesfarsit
Sfinxul așteaptă, timpurile se grăbesc ,
Noi dispărem .
Maktub!