Noaptea,
spiritul vieții
șoptea
ba nu
mă certa,
aștept dragostea.
Teatrul s-a închis,
apa se pierde în noapte
mă uit la tristețea ce uneltea
De ce se uită la mine?
Doar cortina a căzut ...
Totul este apă
demnitatea și cruditatea
de-atâta greutate
ispitea lașitatea
rugămintea ca o sete
sfințea singurătatea
Ma rog și aproape gândesc
merită oare
să respir apa ?
viața mă sună
Ești tu sau priveliștea ?