veneam cu darul scrierii umbrelor de uși închise
presărat în cale de cei doi pescăruși așteptând
încă o deschidere la nașterea inspirației în frunze
și picături la uscat tu-mi puneai în ochiul liber
dinspre miezul nopții dezbrăcat de ferestre prin ardere
mă ducea în larg un fel de tril purtând pe umeri
plinul nechemat să schimbe lumea atinsă
de privirile tale întunericul nu îndrăznea o trezire
pe căi de apă întoarsă de la odihnă din neatenție
cineva hrănea dintr-un chibrit aprins Luna aplecată
în sine ca o carte adulmecam aerul și visam diminețile
cu îmbrațișări îngenuncheate ca pentru mir eram
un alt Sisif al orelor trecute cu noaptea încleștată de mână...