Graba de a nu-l prinde bătrânețea
făcu viața lui să nu se mai numeroteze
cu cifrele ce sunt normale.
Capul său vâjâia cum nu-l mai auzise niciodat`;
era şi abătut,ba pur şi simplu demolat.

Stigmatizat de propria-i făptură
nu mai ştia nici dacă are dinți în gură;
un om la care te-aşteptai să cadă
şi ce mânca doar gem şi marmeladă.

Era atât de ros de gânduri dese
că se asemăna cu merele culese;
înalt,ironic,mai puțin bărbat
avea un simplu nume:Omul Demolat.