prietenul meu,
si-al meu amic,
cu bine te-am gasit!

e-atata timp de cand nu
te-am mai vazut,
c-am si uitat timpul care-a trecut,
dar prin Liceu
mai ieseam la plimbare,
si tu imi spuneai ca intr-o zi
ma vei introduce Uniunii,
iar eu spuneam ca iti voi arata
urbea noastra
in lumina actuala,
cu-acelasi rau trecand, curgand,
cu oamenii si viata lor
de zi cu zi,
la timpul prezent.
iti amintesti?

orasul e improspatat
de proiecte noi,
de zile de festival,
de zile obisnuite,
de oameni obisnuiti,...

stai sa aprind o tigara,
(poate ultima?!),
si sa iti spun ca In amurguri
inca imi trece prin minte sa
mai scriu o data Plumb-ul
locuintelor lacustre,
si poate ca daca te voi intreba
imi vei da si dumneata o mana
de ajutor.

stii, trenurile merg la fel de incet
si muntii sunt la fel de albi
ca iarna,
dar e-atata frumusete
in lucrurile simple
si-n oamenii simpli!
iubesc oamenii care nu se lasa
dusi de val,
oamenii care nu pleaca,
oamenii care inca isi iubesc Tara,
dar ii inteleg (putin)
si pe cei care pleaca.

sunt destul de mult timp singur
(poate ca tocmai din acest motiv
imi face asa mare placere sa te intalnesc -
desi destul de rar - poate,...)
prietenii fiindu-mi plecati
cu anii, cu fratii, cu nevestele,
si eu nu am asa multi prieteni.
uite, iti voi arata o vedere
de la fratii Aburel, din Italia.
frumos, nu? da, dar or fi ei
cu adevarat fericiti pe acolo?

hai, mai spune si dumneata ceva.
ce mai e nou la Uniune?
hai, mai spune...

unde pleci?
alo, alo, domnu' Bacovia,
cand ne mai vedem?
cand ne vom mai plimba ca astazi?
a, si te rog nu uita,
ai promis sa ma introduci...

nu uita,
ai promis.


si pe sub ceruri violet
ma plimb eu singur
printr-un oras frumos,
cochet.