Mai mult decât așteptarea
Regăsesc în mine-un cuvânt
Impermeabil și crud
Ca o disperată răstignire de speranțe,
De sfinți poate...
Și poate doar atât
Rămâne.
Îmi amintesc,
Cu fiecare cântec al tăcerilor mele,
Versurile ruginii
Ale ultimului noiembrie.
Atunci am renunțat a mai spera
Că, poate, în tine
Sunt eu... La fel de greu
M-am ridicat din lacrimile mele,
Căutând disperare,
Destăinuind plăcere,
Și trup, și sânge,
Nu știu cui...
Și poate doar atât...
Mai mult decât cuvintele mele
Rămâne
Confesiunea unei neliniști
Inutile...