Vântule
vino de-mi piaptănă părul
sfântule nebun
Curios ce ești
când răsfoiești până departe-n zare
pe uliți aruncate
reviste și ziare

Pe umeri îmi plângi
m-acoperi cu stânci de suspine
cu șerpi de vijelii
Nestânjenit
îmi intri sub haine
îmi intri sub piele
Îmi împrăștii gânduri, bunele și rele
îmi descoperi taine

Iar eu vroiam doar
să vii să mă alinți
să vii să mă mângăi
cu un surâs de sfinți
cu un surâs de îngeri

Să nu pleci șuierând bezmetic
necontrolat, incult
atât de neestetic
singur lăsându-mă pe drum
cu pânzele dezumflate

Vântule, măi frate
sfântule nebun!