Clepsidra-şi macină nisipul
Cu perioade rupte parcă
Din viața unui om
Măsoară şi trecerea mea
Îmi devorează devenirea
Dar parcă stau încremenit
Întocmai ca săgeata
Arcaşului lui Parmenide

Timpul,îmbrățişat de carcera-i de sticlă
Se-ascunde ruşinat
În fire de nisip

Dar eu îl văd trecând
Încet-încet
Ba aspru
Ba plăpând
Nu mai e timpul
Cel cochet
Al vremurilor desuete…