noaptea mă scuipă în față
îi e greață de mine
iar eu stau pe marginea patului
înghițind somnifere
cu gust de metal ruginit
mă agăț cu unghiile
de tapetul cu gratii
în câțiva ani am să eliberez
un perete întreg
este copilul
pe care trebuie să-l nasc
îi voi da un nume
apoi îl voi abandona
nu-mi pasă de pedeapsă
vor veni și mă vor închide
în celule cu gratii adevărate
unde te hrănesc cu nisip
apoi îți îndeasă pe gât
întunericul cel mai umed
și când ochii-mi încep
să putrezească
nu mai presimt nici noaptea
care stă în genunchi lângă mine
vomitând