Vantul adie usor, iar calaretii canta
Visul se transforma-n dor, pe tine te-nfrunta
Aud parca si acum zgomotul din jur a mii de oameni grabiti
Imi aduc aminte si acum, cum a fost cand a venit

Astazi, imi amintesc cu dor si cu placere
Cand ma priveai si-mi spuneai ca dragostea noastra nu va piere
Cand tu erai lumina diminetii mele, simteam ca traiesc
Vino langa mine, sa-ti spun neincetat cat de mult te iubesc!

Priviri curioase si nedumerite, privesc spre dragostea noastra
Si nimeni nu ar intelege ca noua de ei… nici nu ne pasa!
Si uneori ma tot intreb, ce-as face fara placutul tau sarut al tacerii…?
Raspunsul s-ar afla undeva, in spatele durerii…

Lacrimi si foc vor curge prin sangele meu
Caci eu te voi iubi mereu
Si nu as dori sa pierd ce-am castigat atat de greu,
Nimeni n-ar mai sti de mine, poate nici chiar eu…

Cate zile au trecut
De cand nu ne-am vazut
Si oare de ce trebuie sa pleci de langa mine?
De ce n-as putea trai, acum, cu tine?

Uneori ma gandesc
Ca-ntr-o zi am sa innebunesc
Ca am sa te chem, am sa strig, sa vii
Sa fim iar impreuna, ca doi copii…

Afara e noapte
In liniste si soapte
Am sa merg sa strig in departare
Ca te doresc, zi de zi, noapte de noapte…

Pana si vecinii s-au culcat mai devreme
Doar eu stau si pierd noptile
Sunt nopti traite intr-o imensa tacere,
In lacrimi, bucurie, speranta si durere…

Poate cand iti vei dori o schimbare
Iti vei dori ca eu sa fi trait in mare
Si imi vei spune neincetat
Cat de mult eu m-am schimbat…

Un om mai rece, ca de balta
Ce sentimente ascunse in el ingroapa
Dar iti voi da un cadou, un manuscris neinsemnat,
Care-ti va spune cat de mult tu pentru mine ai contat…