În fosta-mi cale oarbă


Aș vrea să am un copil
Cu ochii mei,
Cu zâmbetul meu…
Să-mi amintesc, privindu-l,
Ce-am fost și eu cândva.
Aș vrea să-l strâng în brațe,
Să-l mângâi ne-ncetat…
Un univers fără de margini
Să îi aduc în dar.
Tăcerea experienței
Să fie doar a mea;
Frumosul, puritatea,
Să fie ale lui…
O lume ca-n povești
Să-l fac să o trăiască;
Din ochii lui prea tineri
Să sorb și eu
O picătură de fericire,
Să simt iubirea nestrămutată
Învăluindu-mi iarăși trupul singuratic.
Tu, iubire,
Tu ești copilul meu;
Trăiești într-o lume fără de griji și fără de amar…
N-aș vrea să sting scânteia
Ce sufletu-ți aprinde;
Eu te respect prea mult, căci tu ești eu,
În fosta-mi cale oarbă
Și, cât sunt de matur, aștept ca un copil
Să vină iarăși clipa
Regăsirii…