Fata mea are ca zestre
Doua lacrimi la ferestre.
Una de la mama,
Alta de la tata.
A mamei, putin mai mare
Nascuta-i din remuscare.
A tatei, mai subtire,
Nascuta din amintire.
Doua lacrimi de dor, grele
Stau pe stresini paralele.
Cand vor fi smulse de vant
Se vor uni pe pamant?
Niciodata ! dar mai sper
Ca se vor gasi in cer.
Inaltandu-se usor
Plutind in acelasi nor
Ce-o sa ninga ca-n poveste
Cu fulgi mari pe la ferestre…