Am toamne și nu știu ce pot
Să fac, cu ele, pentru soare.
Din cartea junglei fac compot
Și-l indulcesc, tăcut, cu sare.

Adie dorul prin femei
Și dragostea de dor, de ducă,
O moarte-și plânge dorul ei ,
Un nuc își plânge trist o nucă.

Nu carpenul e pomul vieții,
Nici pasul zânei nu-i perfect,
Tot apa e stăpâna ceții,
Și tot ca apa, n-am efect.

Nu am efect, de nici o sera,
Chiar dacă sunt ozon, sau fum.
Aș fi defect în rol de sferă,
Dar sunt perfect ca praf pe drum.

Din toamnă, până iar in toamnă,
Mă chinui cu zeci de fobii,
Nu înfloresc când pleci tu, doamnă,
Eu nu fac flori, eu fac copii.