Mi-am risipit prin note vechi talentul
Făcându-l pentru suflet mănăstire.
Din viitor am prelevat prezentul
Cerându-i, în genunchi, milostivire.

Exonerat, m-am dat de ceasul morții;
Pulsa dramatic sângele-n artere,
Nebănuind cum cad în vreme sorții,
Cerând să dau ce n-am știut a cere.

Fără-ndoieli, noaptea e o procură
Spre somnul ce-n adâncul lui ne soarbe,
Când gânduri, cumpănite cu măsură,
Cutreieră hățișurile oarbe.

Rătăcitor, c-o unică dorință
- Ca umbra ce se sprijină pe-o haină -
Talentul, regăsit, cu neputință
Incearcă să descoase vechea taină...

Murind, un soare se renaște iară,
Făcând un Inceput din Despărțire...
Suind, sub timp, pe-o cale temerară,
Spre viitor privim prin..."amintire".