Suferinta a lasat urme adanci pe chipul ei
In ochii negri ce odata priveau scanteind apusul
Se oglindesc oceanele si intunecat abisul
Si tacerea e cuvantul fantasmei .

Mainile albe tremurande intinde printre gratii
Stropi de ploaie o mangaie pe degete
Si inchide ochii cu capul pe piatra rece,
Sentimente trezite in adancul inimii.

Printre crapaturi zareste cerul albastru
Pe peretii vechi stau nume scrijelite,
Si noaptea e luminata de-un singur astru.
,
Nu avea cum sa simta prezentul
Si poate lumea a fost distrusa,
Si-a ramas pe veci inchis sufletul.