Ce suflet frumos
ai tu, pasăre,
de te primește cerul
în nesfârșitul albastrului său!

Ce suflet frumos
ai tu, calule,
de îți primește pământul tropotul
ca ritm al inimii!

Ce suflet frumos
ai tu, lumină,
de te primește trupul
logodindu-te cu lumina lui!

Ce suflet frumos
ai tu, lemnule,
de te primește cântecul
să-i fii gură!

Pasărea m-a zburat,
calul m-a ritmat,
lumina m-a răstignit,
lemnul m-a îndulcit,
dar, iubitul,
tot nu mi-a văzut sufletul!