Cu greutatea lui, un fulg strivește
Suflarea vântului ce fuge
Prin firele de iarbă
Ce s-au lungit in fața-i.

Atingerea topește, zăpada ce apasă
Nuiaua devenită, un pod peste o baltă
Și plasa se formează,
Încet... apare gheața.

În cușcă doar o gâză a mai rămas în loc
Și timpul o oprește să miște iar aripa
Care-a scăpat de-ngheț.