Caut un cuvânt între mine și lume
Mai caut unul între mine și eu,
Punându-le laolaltă lumina să sune,
S-aprindă iar focul din sângele meu!

Și trebuie ca focul să ardă domol,
Doar jarul cel tare s-adune căldură,
Să fie doar zâmbet, nu frig și nu gol,
Nici para-i să ardă-n prea multă ură...

Caut liniște, rotundul cercului meu...
Aș vrea geometric să-l integrez într-o sferă
Să nu rănesc nimic, să nu-mi fie greu
Să alerg neoprit din himeră-n-himeră.

Aș vrea deodată să pot să fac tot
Și nu doar cu gândul, să schimb însăși lumea!
Dar cum să fac totul când primul nu pot
Să schimb doar la mine ce nu merge ca lumea?

Ca și șoapta și ca noaptea mă preling și mă strecor
Captivând celălalt suflet într-o vrajă a iubirii
Și mă prind în mica plasă de paianjen muritor
Ca s-ajung captivul meu, al gândului și-al firii...

Din greșeală în greșeală..., mă salvez în pacat
Și din negru și gri închipui raze de soare
Caut cuvintele ce au fost și-au plecat
Și puterile mele, echilibru si multă culoare.