ne iubeam
cu doze delicate de tandrețe
visele noastre ieșeau la aer
în timpul nopții
curioase
săruturile
valsau pe sub copaci
în pulberi de rouă neîncepută
dispăruseră orice urme de cenușă
în noi
întrerupte linii ne mai palpau vechi deziluzii
dar pentru următoarea lună plină recuperasem primăvara
între primiri si restituiri karmice
jumătate din tine mi-o dăruiai întreagă
cealaltă jumătate inventam moduri de exprimare
ne insinuam în fiece dimineață
între o rădăcină și efluviile trandafirilor
un leagăn de tandrețe
ne mai ramînea un tăciune pentru vise nearse
și cerul mai era
bolți mozaicate
succesive
ultimelor ondulații li se tăia respirația
urma să plouă mai înalt
ori mai jos
sau poate doar
mai întîrziam cu o viață.