Aceasta e a orelor aromă,
Când s-a pierdut o clipă fără vlagă,
Căznindu-mă s-ating cu palma-ntreagă
Aceeași zare palpitând în comă.

Prind geana ierbii, șoapta ce mi-e dragă,
Tot ce-a rămas surprins de axiomă,
Un bocet alb, cu îngânări de rromă
Și sâni aprinși, în aromire vagă.

Sunt toate doar o dâră fumegândă,
O rămășiță-n scalpul unui gând
Cu dinți de lut și pururea la pândă.

Le voi păstra mereu agonizând,
Rânjind parșiv sau cu privirea blândă,
Tot alergând de mine, alergând.