Am pus capacul sicriului când ea încă trăia,
Și-am coborât în cavou să-i spun adio...
Ea credea că nu o să moară niciodată -
Eu am vrut să-i arăt că moartea nu iartă...
Și s-a făcut întuneric în viața mea,
Așa de brusc cum Dumnezeu a creat lumina.
Da, am ucis-o!...sunt o criminală...
M-așteaptă iadul,o moarte infernală...
Degeaba mă căiesc și-ncerc s-o reînviu,
Ea îmi zâmbește din mormânt,căci știe
Că pe mine mă vor devora remușcările,
În timp ce ea își va dormi somnul de veci
Fără ca cel mai mic zgomot să o tulbure...
Și-așa vor mai trece ani întregi,
Secole de durere, veacuri de nebunie...
Ea îmi zâmbește din mormânt,căci știe...