m-am săturat să nu te găsesc dimineața
(de parcă ai fi fost cândva)

îți dau și ziua asta anonimă
poți s-o târâi după tine impudic
s-o duci la colț de stradă
și să dai cu ea de bordură
doar, doar i-o intra mințile în cap
poți s-o strivești să-i scoți ochii
să-i pui eșarfă roșie la gât
și apoi s-o pui în cea mai distinsă vitrină
doar, doar o deveni celebră
poți s-o spânzuri de-un copac înflorit
pe care-și plimbă lasciv furnicile hrana
s-o tâlhărești prin toți porii
doar, doar o înțelege că eu nu sunt pentru tine

acum rămân să-mi împletesc răsăritul
ca apoi să-l despletesc în apus